SIMȚIȚI CU ADEVĂRAT CĂ ESTE DESPRE VOI?

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, ashihara-karate, performanta, performanță, performanta sportiva, performanță sportivă, arte martiale, arte marțiale

De câteva luni încoace am început să vizitez, în calitate de spectator, diverse competiții organizate în București (reportajele le puteți citi aici). Concluzia de până acum este că parcă toate sunt făcute ca urmare a unor criterii standardizate, ca și cum ar exista un manual cu reguli imuabile, pe care toată lumea este obligată să le respecte indiferent de tipul de artă marțială pe care o practică. Să amenajezi, spre exemplu, cel puțin patru suprafețe de concurs și să ai impresia că promovezi sportivii, mi se pare bătaie de joc, dar poate sunt eu prea… hater!

Concurenții dintotdeauna s-au mulțumit cu puțin! Simpla postare pe rețelele de socializare a rezultatelor campionatelor reprezintă apogeul pentru ei. Când eram încă activ, nu m-am gândit vreodată la ce îmi vor folosi „fiarele aurite” din vitrină. Pur și simplu trebuia să le obțin ca să-mi creeze acel sentiment plăcut de autodepășire (ca să nu zic să mi se satisfacă orgoliul exacerbat). Poate multora dintre voi vi se pare ușor să urci an după an pe prima treaptă a podiumului, dar eu m-am aflat mereu într-o competiție nebună, indiferent că era vorba de kata ori kumite (ceea ce, în prezent, nu prea mai găsești). Totuși, mă uit cu bucurie la generația frumoasă de practicanți Ashihara-Karate de la Gethika Team Constanța. Mi se pare că este exemplul cel mai demn de a fi menționat pentru a se observa ce poate face un grup alcătuit din tineri cam de aceeași vârstă, uniți și dedicați. Îmi aduce aminte de generațiile anterioare Impression București, Tai Sabaki Oltenița și D’Ippon NS Brașov. În rest, ici-colo câteva cazuri izolate de praticanți extraordinari, cărora le va fi dificil să-și potențeze calitățile într-o concurență în care unitatea de grup contribuie semnificativ la evoluție.

Recomandarea mea pentru voi este să vă gândiți foarte bine ce planuri aveți cu viețile voastre, mai ales dacă vă aflați la intersecția dintre facultate și viața reală, deoarece în cazul în care nu vizați o carieră sportivă, atunci tot ce ați obținut până acum este degeaba. Va conta numai pentru voi, pentru că generațiile următoare vă vor trece în anonimat. Faceți din Ashihara-Karate un sport, nu o ideologie! N-am înțeles nicioadă de ce, pentru unii, acest stil de arte marțiale înseamnă un stil de viață, iar când spun aceasta, nu mă refer la instructori, fiindcă în cazul lor lucrurile sunt clare, ci la simplii practicanți care au adoptat ei înșiși astfel de stereoptipuri verbale.

Dacă ar fi să mă raportez la partea de antrenorat, Ashihara-Karate nu este o activitate prea… ofertantă. Afirmațiile că s-ar promova tinerii sunt simple fantasmagorii. Pot să lansez și o provocare: încercați să vă înființați un club de karate și să vă luați statutul de branch. O să vă „distrați” de minune! Dar atâta timp cât stați „în umbra” cuiva, totul va fi bine pentru voi. Orice pretenție și dorință de emancipare vor fi precum declarațiile de război.

Țin minte că acum foarte mulți ani, vorbeam cu sensei Petrică Bulmagă și-i sugeram implementarea unui calendar competițional care să includă niște concursuri regionale ca modalitate de calificare, în așa fel încât la campionatele naționale de kumite să ajungă numai opt dintre cei mai buni concurenți din anul respectiv. Scopul era ca aceștia să simtă cu adevărat că sunt speciali, că publicul se poate concentra în ziua aceea pe fiecare în parte, ci nu să aibă o audiență formată numai din câțiva ce aruncă o privire, din depărtare, pe tatami. Acum realizez că, la cel puțin categoriile mari de vârstă, ar fi de prisos o asemenea abordare din cauză că evenimentele naționale emană iz de cupe ale prieteniei dintre cluburi.

Însă, atunci când avem de-a face cu manifestări cu largă reprezentare, cred că singura modalitate ca sportivii să simtă că sunt importanți și apreciați constituie câștigarea prezenței la eveniment prin intermediul etapelor intermediare, ci nu doar înșirați pe oricâte tatami ar putea fi amenajate în sală. Foarte puțină audiență va ști cine sunt protagoniștii și care este valoarea lor! Are cineva idee de ce a funcționat formatul Masters Trophy (click aici), organizat în anul 2017 la cupa Shin Dojo? Nu din cauza premiilor, ci datorită faptului că suprafața de concurs a devenit un adevărat ring format din „corzi” umane, energia publicului transmițându-se competitorilor și vibrând cu aceștia, ci nu doar câteva voci leșinate cum se întâmplă de obicei la orice competiție națională.

Întrebarea următoare este adresată sportivilor: Simțiți cu adevărat că este despre voi?

Foto: unsplash.com