LOTUL NAȚIONAL AR TREBUI REGÂNDIT

Potrivit informațiilor disponibile pe saitul Federației Române de Arte Marțiale (FRAM), colegiul antrenorilor Ashihara-Karate include cinci persoane. Nu intră în atribuțiile acestui blog să dezbată oportunitatea existenței tuturor și rolul fiecăruia, deoarece explicații și argumente se găsesc ușor. Una peste alta și făcând abstracție de tot ce a presupus până acum practica locală Ashihara-Karate, poate ar fi cazul ca modul de organizare a lotului național să fie regândit.

Lotul național are nevoie de un manager și antrenori specializați pe domenii (kumite și kata). Rolul primului ar trebui să fie omogenizarea tuturor aspectelor ce țin de componență și organizare astfel încât să se obțină cele mai bune rezultate în cadrul campionatelor internaționale. Pe când scopul antrenorilor specializați ar trebui să fie participarea, împreună sau fără manager, la cât mai multe sesiuni de antrenamente la sălile de karate ale cluburilor pentru a observa la fața locului modalitățile de pregătire a sportivilor. Astfel, pe baza informațiilor culese din teren, acest manager va realiza o listă extinsă a persoanelor ce vor fi incluse în pregătirea centralizată și care vor fi urmărite în cadrul campionatelor naționale, acestea având rolul de examen decisiv pentru alcătuirea lotului național final.

Noi, românii, suferim de un mare păcat, și anume ne place să ne lăudăm. În cazul de față, cu organizarea de competiții (mondiale sau inter-cluburi), cu sutele de participanți și multe alte aspecte. Poate ar fi mai sănătos dacă ne-am concentra în aceeași măsură și pe găsirea unor modalități de finanțare a lotului național, nu numai pe organizare. Și voi risca să fac o propunere! Și anume ca o parte din taxa de participare a fiecărui sportiv la campionatele naționale să fie direcționată către un fond destinat lotului național. Practicanții de Ashihara-Karate din România au demonstrat de fiecare dată că spiritul competițional este mai puternic decât cel financiar. Oare 10 sau 20 de lei în plus ar constitui un impediment pentru a nu mai participa la un concurs național? Din propria experiență declar că nu, deoarece sportivii sunt dispuși să plătească pentru a se înscrie pe listele unui concurs, atâta timp cât există o miză.

Oricât de puțini bani s-ar strânge în acest fond național, cu siguranță ar reprezenta un ajutor pentru toți membrii selectați în lotul național. Foarte important ca acesta să aibă un număr fix de componenți (de exemplu, în fotbal lotul cuprinde 23 de persoane), decizia urmând a fi luată în conformitate cu regulamentele FRAM și comunicată transparent tuturor factorilor implicați, de la antrenori și până la public, după caz. Lotul național reprezintă totalitatea sportivilor componenți, ci nu doar unii sau alții cu disponibilitate financiară; există sportivi foarte buni cărora aspectele materiale le fac aproape imposibilă participarea la un campionat mondial. Antrenorilor le-ar rămâne doar calitatea subiectivă de a convoca anumiți practicanți, evitându-se astfel chestiunile legate de direcționarea unor sume de bani (atunci când ele există) către sportivi EXCLUSIV sub incidența opțiunilor proprii.

Concret, să presupunem că lotul ar fi format din 50 de sportivi, iar deplasarea la o competiție internațională ar fi de 300 euro/individ. Ar însemna un efort financiar de 15.000 euro. Dacă s-ar constitui acest fond de finanțare și s-ar strânge, ipotetic vorbind, suma de 2.700 euro (25 lei din taxele de participare a fiecărui sportiv la campionatele naționale, la un număr total de participanți de 500), ar însemna ca – de fapt – întreaga deplasare a lotului la concursul respectiv să coste 12.300 euro, adică 246 euro/sportiv. Deja e un câștig de peste 50 euro pentru fiecare persoană componentă a lotului național. Dacă ar mai fi și buget de la stat sau mici sponsorizări, atunci suma s-ar micșora. Bineînțeles, lotul ar putea include oricât de multe persoane dispuse, ca până acum, să suporte toate cheltuielile, însă ar trebui ca lumea să conștientizeze faptul că apartenența la lotul național se obține înainte de toate prin calitate sportivă, ci nu doar prin disponibilitate financiară. Ar fi o miză în plus ca toți practicanții să lupte pentru a prinde lotul în fiecare an. La edițiile din trecut ale campionatelor mondiale, uneori m-am amuzat de faptul că au urcat pe podium sportivi care și-au plătit singuri participările, pe când unii din cei care au beneficiat de un mic avantaj financiar au eșuat. E o chestiune ce ține de etică!

Ar mai fi o chestiune! Se pare că anul acesta campionatul național de kata nu se va mai organiza (NR: ulterior publicarii acestui material mi s-a transmis totusi ca va avea loc). Aș ridica problema oportunității unei asemenea competiții. Scopul învățării unui kata în timpul antrenamentelor este de a deprinde anumite automatisme pe care le-am putea, ulterior, utiliza în practică. Având în vedere faptul că artele marțiale presupun lupta prin utilizarea unui sistem complex de tehnici (inclusiv kata), coroborat cu faptul că cel puțin din anul 2011 încoace regulamentele competiționale de kata s-au schimbat continuu, iar arbitrarea implică un aspect mult mai subiectiv decât în cazul kumite, poate ar trebui regândită și oportunitatea existenței unor asemenea competiții în cadrul concursurilor internaționale. Ar putea foarte bine kata să constituie o probă (deși e mult spus) demonstrativă, ca parte integrantă din adevărata competiție, reprezentată de kumite. Totodată, componenta kata fiind înlăturată și mergând pe raționamentul din această postare, automat se vor crea mai multe oportunități financiare pentru lotul național. ATENȚIE!!! Nu susțin eliminarea campionatelor naționale de kata, ci doar regândirea componentei mondiale. În primul rând, oportunitatea organizării concursurilor naționale de kata este indubitabilă din mai multe puncte de vedere, cel mai important fiind prilejul pentru fiecare, indiferent de vârstă și experiență, să ia contact direct cu o competiție, iar kata constituie cea mai facilă modalitate. De asemenea, la campionatele de kata iau parte foarte mulți sportivi, ceea ce ar putea constitui o sursă importantă de venituri pentru alcătuirea fondului destinat lotului național.

Așadar, din punctul meu de vedere, totul ține de noi, de armonizarea relațiilor și de regândirea sistemelor de lucru astfel încât beneficiile să fie disponibile pentru toată lumea, având ca aspect central sportivul. Nimic nu e imposibil atunci când bunăvoința ia locul orgoliului.

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *