INVESTIM LA BURSA ASHIHARA-KARATE PENTRU A NE ÎMBOGĂȚI, DAR SINGURII CÂȘTIGĂTORI SUNT BROKERII

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, ashihara-karate, arte martiale, full contact, full-contact, sport
Foto: unsplash.com

Vom face împreună un exercițiu de imaginație: să ne închipuim că, din diverse considerente, o organizație internațională Ashihara-Karate își încetează activitatea. Ești „branch” și antrenor de foarte mulți ani, iar într-o zi, când verifici poșta electronică, primești o informare cu etapele ce vor urma în ceea ce privește încetarea activității pe care o desfășori. Deci, STOP competiții mondiale! STOP apartenența la federații! STOP organizarea de evenimente naționale! STOP posibilitatea de a grada practicanții! Chiar și STOP banalelor antrenamente săptămânale!!! Aș spune că această situație ar fi cu atât mai dramatică având în vedere faptul că, în România, spre exemplu, Ashihara-Karate reprezintă pentru mulți principala sursă de venit…

În percepția mea, Ashihara-Karate este o simplă modalitate de a face mișcare. Unii îl numesc stil de arte marțiale pentru a scoate în evidență, chipurile, ideologii, stiluri de viață și alte filosofii obscure, dar – în esență – este doar sport! Adică, afacere, deoarece sportul produce bani. Iar, în prezent, practicanții nu pot fi ținuți perioade lungi de timp în săli decât „hrănindu-li-se” orgoliile. Prin acordarea de titluri și centuri li se dezvoltă percepția că ei înseamnă cu adevărat ceva în mișcarea națională. Ironia constă în faptul că ei înșiși își plătesc palmaresul, singura consolare fiind – din punctul meu de vedere – că demonstrează performanța într-o concurență cu alții. Eu aș compara situația cu cea a tranzacțiilor bursiere: investitorii (sportivii) plătesc brokerii (instructorii) pentru ca aceștia să investească capitalul acordat astfel încât să obțină profit (palmares), dar atunci când se trage linie, singurii care au câștigul asigurat sunt… brokerii, deoarece își retarg comisionul indiferent de tranzacție. Este dificil să păstrezi interesul adolescenților și adulților dacă nu stârnești mândria în sufletele lor, fiindcă în multitudinea de opțiuni de a face activitate fizică, Ashihara-Karate nu este un sport ofertant (toate tehnicile pot fi învățate în doar câțiva ani, doi-trei, maximum). Și atunci ce facem? Conceptualizăm! TREBUIE să ne perfecționăm, TREBUIE să participăm la concursuri, TREBUIE să câștigăm, TREBUIE să ajungem la centuri negre, iar lista de „trebuie să” poate continua la nesfârșit…

Așadar, revenind la ipoteza de la care am pornit, atunci s-ar putea ca tocmai organizațiile, federațiile și cluburile nou-înființate să constituie scăparea. De aceea pe mine mă bucură când observ diversitate, deoarece – prin intermediul acesteia – apar alternativele. În cazul în care aș pune bazele unei structuri sportive, aș fi interesat de apartenența la cât mai multe entități mondiale, fiindcă existența concurenței duce la evoluție, limitând astfel persuasiunea. Pentru că, deși mă repet, Ashihara-Karate este un simplu sport, nu un stil de viață. Să încetăm a utiliza cuvinte mult prea mari pentru a descrie lucruri mult prea mici.