PETRICĂ BULMAGĂ: „LA CONCEPEREA UNUI REGULAMENT COMPETIȚIONAL TREBUIE PUS ACCENT PE SIGURANȚA SPORTIVULUI. NU TREBUIE SĂ TINDEM SPRE SHOW-URILE MEDIA, CI MAI DEGRABA SĂ NE ASIGURĂM CĂ NIMENI NU PĂȚEȘTE NIMIC!”

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, arte martiale, sport, full-contact, petrica bulmaga
Foto: Petrică Bulmagă

Sensei Petrică Bulmagă, centură neagră 3 Dan NIKO (New International Karate Organization) și fondatorul Clubului de Arte Marțiale Impression (din București), este unul din veteranii stilului Ashihara-Karate, în România, și probabil persoana cu cea mai mare notorietate în structurile organizaționale naționale. Ne întâlnim cu el de fiecare dată în cadrul campionatelor și, de cele mai multe ori, susține discursurile de la începutul acestora. Nu cred că există practicant care să nu-l recunoască. Așadar, în cele ce urmează, vă prezint un interviu cu directorul departamentului Ashihara-Karate din cadrul Federației Române de Arte Marțiale (FRAM), în care am abordat o mulțime de subiecte de actualitate pentru stilul pe care-l practicăm.

AK MASTERS: – Cum ați intrat în contact cu lumea artelor marțiale și, implicit, cu stilul Ashihara-Karate?
PETRICĂ BULMAGĂ: – Perioada de început a fost foarte frumoasă! Am pornit la drum cu luptele libere, în 1986, la Brașov, la vârsta de 16 ani. Sportul m-a ajutat la acea vreme, fiindcă întreprinderea ținea cont de aceasta și, astfel, lucram numai schimbul întâi ca să pot ajunge atât la antrenamente, cât și la școală. Sistemul era bine coordonat și primeai aproape totul gratis, de la echipamente până la plătirea deplasărilor. După doi ani de lupte libere, unul din colegii mei de la acea vreme m-a dus să-mi arate „un alt fel de antrenament”. Într-adevăr, era total diferit și mi-a plăcut. Așadar, o perioadă am mers în paralel cu ambele activități sportive. După revoluție am întrerupt practicarea luptelor libere și m-am dedicat stilului Ashihara-Karate. M-a atras foarte mult faptul că acesta venea cu o altfel de abordare, punându-se accent pe educație și formare.

– Antrenorii de la vremea aceea cum intrau în posesia informațiilor despre Ashihara-Karate?
– Inițial, nu m-a interesat acest aspect, fiind un simplu practicant. Eu am „cules” informațiile de la sensei Vasile Necula, care probabil le obținuse de la sensei Mircea Cârloganu. Nu aveam cărți sau alte surse de informare; abia prin 1994-1995 am intrat în posesia casetelor video făcute de Hideyuki Ashihara. Într-un târziu, când au apărut faxul și internetul, am putut comunica cu diverși practicanți din străinătate prin mIRC și e-mail. Pe mine atunci nu mă priveau chestiunile organizatorice; făceam parte dintr-o grupă de 80-100 de persoane, toate majore, aveam o programă, pe care o urmam. Nu există termen de comparație între Ashihara-Karate de atunci și realitatea prezentă.

– Și totuși, dacă ar fi să comparați practicantul de Ashihara-Karate de la începuturi și cel de acum, care ar fi particularitățile?
– Dacă acum 25 de ani oricine intra într-o sală de antrenament rămânea impresionat, fiind interesat să absoarbă informația, astăzi vezi stiluri de arte marțiale la orice pas și prin orice mijloc de informare mediatică; s-a ajuns la saturație. Aș putea exemplifica prin faptul că la începutul anilor 1990, când vedeai pe stradă o mașină de lux, te uitai atent la ea și o analizai, în timp ce astăzi, fiind milioane de astfel de autovehicule, nu mai impresionează aproape pe nimeni. Epoca perfectă ar fi un mixt între entuziasmul de la începuturi și mulțimea de informații de acum.

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, arte martiale, sport, full-contact, petrica bulmaga
Foto: Facebook Bulmaga Petre

– Cum a luat naștere Clubul de Arte Marțiale Impression?
– Sensei Vasile Necula începuse o dezvoltare extraordinară a stilului Ashihara-Karate, simțind momentul prielnic, și dorea să deschidă câte o sală în fiecare municipiu de județ. Astfel, a trimis instructorii pe care îi avea în diverse localități din țară, iar mie mi-a revenit Capitala. Timp de trei ani am făcut naveta între Brașov și București. După decesul lui sensei Necula, în 1996, am luat decizia de a înființa Clubul de Arte Marțiale Impression. In toamna acelui an am deschis primul dojo la Școala Generală nr. 50.

– Cum ați caracteriza raportul organizațional dintre NIKO și România?
– Pentru a da un răspuns cuprinzător la această întrebare, trebuie să avem în vedere două aspecte: legislația națională și condițiile impuse de Japonia. Cert e că modelul propus de conducerea NIKO nu este adaptat legilor statului român și formelor de organizare din Uniunea Europeană. Astfel apar, din când în când, mici conflicte între structurile organizaționale locale și cele internaționale. Acum vreo opt ani, Hidenori Ashihara m-a întrebat cine m-a pus pe mine director al departamentului… De aici se observă că el nu știe cum funcționăm pe plan național, și anume faptul că președinții cluburilor sportive componente ale FRAM au dreptul de a-și alege un coordonator. Însă NIKO nu colaborează pe această linie cu FRAM; în forma sa de organizare, NIKO folosește funcția de Area Manager, drept urmare l-a numit pe sensei Nicolae Dascălu în această activitate, iar statul – prin autoritățile sale – nu are niciun raport cu acesta, el aflându-se exclusiv în relație directă cu Honbu. Drept urmare, eu – ca director al departamentului Ashihara-Karate din FRAM – n-am niciun raport de cauzalitate cu Area Manager. NIKO lucrează cu el, iar statul român cu departamentul, adică cu mine. Consider că Japonia ar trebui să se așeze la masa discuțiilor cu FRAM pentru a găsi soluții cât mai bune de colaborare.

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, arte martiale, sport, full-contact, petrica bulmaga– Precizați cum au ajuns să facă parte din FRAM cluburi din alte organizații internaționale decât NIKO ori din Enshin-Karate.
– Această situație va trebui analizată cu atenție pe viitor… Toate structurile sportive pe care le avem în prezent în departament au făcut cândva parte din NIKO, sunt recunoscute de statul român, iar membrii acestora au drept de vot indiferent de organizațiile din care fac parte. Aceste cluburi încă mai au clase de Ashihara-Karate și se folosesc de această licențiere pentru a-și desfășura activitatea. Lotul național îl formează FRAM, care primește finanțare de la Guvern. Nu cred că organizațiile internaționale au o evidență foarte clară dacă într-adevăr un sportiv care reprezintă România la un campionat mondial este preponderent practicant de Ashihara-Karate sau de Enshin-Karate ori Kyokushin.

– Cum apreciați implicarea lui Hidenori Ashihara în mișcarea națională?
– Implicarea lui este foarte redusă, însă nu cred ca acest aspect afectează. Bineînțeles că mi-aș dori să fie mult mai prezent, deoarece ar crea un dinamism pe plan local și s-ar stabili un obiectiv important pentru care trebuie să te pregătești. De asemenea, toți practicanții din România ar intra astfel în contact direct cu noutățile în ceea ce privește stilul de arte marțiale. Apariția lui în acel stagiu internațional, anual, din Danemarca, consider că este totuși prea puțin, mai ales că nu foarte mulți sportivi din țara noastră ajung acolo.

– Iar acest lucru nu creează o imagine negativă având în vedere că liderii altor organizații, precum Dave Jonkers și Jōkō Ninomiya, au susținut recent seminarii în România?
– Trebuie totuși să ne raportăm la mărimea organizațiilor. NIKO reprezintă o structură mult mai mare decât AIKO (Ashihara International Karate Organisation) sau Enshin-Karate. În plus, Enshin-Karate este o organizație foarte rigidă, structurată în mare parte la fel ca NIKO, pe «branch»-i. Totuși, există un numitor comun al acestor structuri, și anume faptul că niciuna nu se implică în realizarea unor protocoale oficiale cu statele unde au început diverse colaborări. Per ansamblu, este vorba de politică în sport, unde liderii decid linia de urmat. Eu, cunoscând celelalte organizații de arte marțiale, legea și structura Comitetul Olimpic Internațional, aș aprecia dacă Hidenori Ashihara ne-ar îndruma să constituim federații continentale și mondiale așa cum sunt cele din Judo, karate, lupte, box ș.a.m.d. Noi nu ne putem compara cu alte federații mondiale sau europene care au capacitatea și forma legală de a implica factorii de decizie națională, comunitățile locale ori de a atrage oameni și sponsori. Eu, aici, în România, sunt rupt de ajutorul NIKO. De exemplu, în Wushu, organizația internațională are contacte directe cu structurile statale, ajută federațiile naționale cu echipamente, trimite instructori specializați pentru susținerea de seminarii tematice, iar toate acestea sunt plătite din banii organizațiilor mondiale / europene, având ca scop dezvoltarea ramurii sportive.

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, arte martiale, sport, full-contact, petrica bulmaga
Foto: Facebook Bulmaga Petre

– Atunci de ce este mai bine să optezi pentru a face parte din NIKO și nu se poate crea în adevăratul sens al cuvântului o mare „familie” Ashihara-Karate, indiferent de organizația din care facem parte?
– Noi cu NIKO am început; ne-a dezvoltat și ne-a dat drepturi, licențe etc. În plus, în prezent nu este o altă organizație mai puternică. Poate în cinci sau zece ani, una din aceste alte structuri internaționale, având un management bun și o deschidere către state, va demonstra contrariul. Totodată, și noi avem o datorie față de Honbu, deoarece învățătura, cultura și ceea ce am dobândit prin practicarea stilului Ashihara-Karate au demonstrat că se pot construi lucruri foarte frumoase pentru practicanții acestui sport. Din punct de vedere administrativ, poate aș vedea lucrurile altfel, dar în toți acești ani de practică eu am crescut sănătos și, la rândul meu, am crescut oameni sănătoși. Mă simt confortabil, momentan, în NIKO.

– Ce este bun, în prezent, în Ashihara-Karate?
– În primul rând, Ashihara-Karate este un produs bun, care ne educă, ne formează, ne dezvoltă sănătos, deși nu toți îl înțelegem la adevăratul potențial și nu toți ajungem să-l stăpânim cu măiestrie. Un practicant de Ashihara-Karate are această garanție. Eu am fost un pionier al sistemului de dezvoltare „pe orizontală”; le-am spus tuturor instructorilor mei că suntem egali din punct de vedere administrativ, iar dacă vor să deschisă săli, au libertate deplină, având garanția că majoritatea veniturilor vor fi ale lor. De ce această strategie? Consider că am avut „nebunia” de a risca. Și n-am făcut-o rău! Am lăsat pe oricine să se manifeste în funcție de dorință și putință, iar aceasta a născut o mișcare Ashihara-Karate destul de mare. Iar oamenii din prezent implicați în acest stil de arte marțiale (practicanți, instructori, coordonatori etc.) au format o „familie” sănătoasă, în pofida dificultăților comunicaționale. Astfel, s-a creat un „teren fertil” în care oricine dorește să se implice, o poate face, iar în funcție de capacitatea de muncă, poate ajunge cât mai sus. Iar cel mai benefic aspect constituent al mișcării Ashihara-Karate constă în faptul că statul român recunoaște succesul, uneori chiar recompensând performanțele sportive și recunoscând titlurile și acreditările dobândite. Datorită acestor lucruri, oricine poate obține o calificare profesională urmând cursurile Centrului Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor ori ale Universității Naționale de Educație Fizică și Sport, de exemplu, fără obligativitatea de a da admitere, sau poate primi din partea instituțiilor de învățământ a unor burse școlare datorită performanțelor sportive.

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, arte martiale, sport, full-contact, petrica bulmaga
Foto: Facebook Bulmaga Petre

– Și ce ar trebui îmbunătățit?
– Oamenii n-au întotdeauna disponibilitatea de a se implica. De asemenea, opiniile diferite ale persoanelor din structura națională și neajungerea uneori la consens creează disfuncționalități, mai ales în ceea ce privește pregătirea sportivă, din cauză că nu reușim să ne întâlnim cu toții și să stabilim o linie comună, ceea ce se răsfrânge în principal asupra competitorilor. Unii au decis că pentru ei obiectivul nu-l reprezintă competiția; nicio problemă, mai ales că nu acesta este scopul principal al Ashihara-Karate. La fel îi înțeleg și pe cei care nu mai doresc să-și autofinanțeze participările la concursurile mondiale. Lumea trebuie să priceapă că bugetul alocat de statul român pentru departamentul Ashihara-Karate este foarte mic, iar președinții de cluburi nu-și permit din propriile încasări să sponsorizeze performanța sportivă. Totodată, Ashihara-Karate este un sport fără vizibilitate mediatică. Legea sponsorizării nu este atât de bună, firmele private românești sunt aproape distruse… cine să susțină performanța când abia ne descurcăm de pe o zi pe alta? Mișcarea națională a consemnat, de-a lungul timpului, atât perioade de vârf, cât și de subzistență; poate astăzi competiția nu mai este prioritară, însă în timp s-ar putea crea un cadru legal ce va susține această activitate.

– În momentul de față ne aflăm pe un trend ascendent sau descendent?
– Există două situații. Din punct de vedere al numărului de oameni, de la un an la altul am avut mai multe legitimări la FRAM. În ceea ce privește competitorii, la categoriile până în 16 ani, stăm bine. Problema apare în rândul sportivilor de peste 16 ani, aceștia având alte preocupări. Adolescenții au atât de multe opțiuni de a petrece timpul liber încât varianta de a transpira nu constituie o prioritate. Totodată, România are deja 4-5 milioane de oameni plecați în străinătate, natalitatea a scăzut, numărul copiilor din sălile de antrenament fiind din ce în ce mai mic. Societatea nu mai este dispusă a face efort fizic ca altădată. Un mic procent din populație înțelege cu adevărat importanța activităților sportive. Cea mai mare problemă în sportul românesc este reprezentată de lipsa bazei materiale, a remunerațiilor, ceea ce a dus la scăderea numărului practicanților. Dacă acum 15 ani aveam chiar între 20 și 30 de competitori la categoria seniori, astăzi abia se înscriu 8. Nu în ultimul rând, dacă la începuturi existau săli de antrenament cu 100 de practicanți, astăzi abia aduni 20 și cu un efort mult mai mare decât în trecut.

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, arte martiale, sport, full-contact, petrica bulmaga
Foto: Facebook Bulmaga Petre

– Referitor la partea competițională, cum vedeți nou regulament de kumite?
– Lumea încă funcționează în proporție de 90% pe sistemul clasic, deoarece acesta a demonstrat, prin introducerea protecțiilor, că un sportiv se află în siguranță. Marea problemă în ceea ce privește „New Style” constă în posibilitatea ca cineva să rămână cu traume din cauza șocurilor primite la nivelul capului, așa cum, de altfel, s-a întâmplat în alte sporturi. Nimeni nu s-a gândit la acest aspect! În sportul românesc am fost feriți de astfel de lucruri, dar consider că la un moment dat e posibil ca ceva grav să aibă loc având în vedere direcția în care ne îndreptăm. Din discuțiile pe care le-am avut cu persoane care au luptat pe noul regulament competițional, am înțeles că este puțin cam dur, din cauză că mănușa, fiind subțire, transmite un șoc puternic în casca de protecție. De exemplu, în Taekwondo s-au luat toate măsurile de protecție pentru a se preveni accidentările grave. La conceperea unui regulament competițional trebuie pus accent pe siguranța sportivului. Atenție! Ceea ce se promovează astăzi la TV, galele de K-1 sau Local Kombat, sunt simple show-uri, nu competiții. Organizatorii plătesc diverși sportivi și-i pun în spectacole mediatice, iar toată răspunderea se află în grija protagoniștilor. Pe când noi funcționăm sub tutela Ministerului Tineretului și Sportului; trebuie să ne asigurăm că nimeni nu pățește nimic.

– Multe voci consideră că uniformizarea regulamentelor sporturilor de contact va contribui la includerea lor în rândul Jocurilor Olimpice…
– La Olimpiada din 2020 va exista o competiție de karate, iar discuțiile se poartă și pentru o probă de full-contact. Problema e că sunt atât de multe organizații de arte marțiale încât nu se știe dacă proba de full-contact va fi acceptată. Probabil nimic nu se va concretiza din cauza timpului scurt rămas până la evenimentul de la Tokyo (Japonia), mai ales că sporturile de semi-contact sunt deja avansate din punct de vedere al regulamentelor și al sistemului de calificare. Dacă la un moment dat se va ajunge la un numitor comun și pe sistemul full-contact vor fi permise prizele, atunci Ashihara-Karate va avea un avantaj în raport cu Kyokushin, de exemplu. În tot acest peisaj, eu am o singură certitudine: regulamentul competițional nu va fi cel de tip „New Style”.

– Ce obiective are lotul național care se va deplasa la Campionatul Mondial din Kazakhstan, în luna noiembrie a.c.?
– Lotul național va avea în componență aproximativ 40 de sportivi și mizăm pe câteva medalii la kumite seniori și, eventual, la kata individual. La sincron există o mare problemă, deoarece celor mai bune echipe pe care le aveam le lipsește câte un membru și vom fi nevoiți să încropim ceva ad-hoc. În ceea ce privește clasamentul pe națiuni, cel mai îndrăzneț obiectiv ar fi, din punctul meu de vedere, locul al treilea. Având în vedere țara în care se va desfășoara această ediție a Campionatului Mondial, cu siguranță Kazakhstan, Federația Rusă, Uzbekistan, Azerbaijan și alte țări din împrejurimi vor avea loturi extinse și foarte puternice. Astfel, uzura sportivilor noștri va fi mult mai mare decât de obicei, ceea ce nu ne face optimiști referitor la numărul medaliilor pe care le-am putea obține.

– Am observat pe saitul NIKO că persoanele implicate în desfășurarea campionatelor mondiale reprezintă mai multe țări. Este oare suficientă întâlnirea acestora doar cu câteva zile înainte de startul competițiilor pentru a pune la punct toate aspectele organizatorice și criteriile de arbitraj? Din punctul meu de vedere, kata prezintă cele mai multe neconcordanțe…
– S-au organizat până acum cinci ediții ale campionatelor mondiale și s-ar putea strânge filmări cu sportivii care au făcut cel mai corect și să fie arătate ca recomandări pentru viitor. Această metodă a fost folosită și în alte sporturi, iar Hidenori Ashihara ar putea să spună clar care au fost cele mai bune execuții, având ca scop omogenizarea criteriilor de arbitraj, mai ales că fiecare națiune percepe kata într-un mod diferit. Au fost trimise câteva materiale, dar consider că cele mai bune exemple sunt din concursuri, nu cele teoretice. Trebuie creată o unitate de măsură concretă pentru departajarea unor echipe sau sportivi cu execuții de kata apropiate ca valoare, astfel nu se va ajunge la discuții și controverse la adresa arbitrilor, ce ar putea fi considerați părtinitori. Consider că echipa formată din Daniela Vîrză, Laurențiu Iliescu, Adrian Vlăsceanu și Răzvan Popa ar trebui luată ca model pentru a se arăta linia de urmat pentru execuțiile de kata sincron.

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, arte martiale, sport, full-contact, petrica bulmaga– Ce reprezintă pentru dvs Ashihara-Karate?
– Un mod în care am trăit și trăiesc.
– Vi se potrivește?
– Îmi place stilul Ashihara-Karate și mi se potrivește, însă nu m-aș feri niciodată să folosesc „regula macazului”, care spune că în viață trebuie să ai mereu la dispoziție două opțiuni, pentru ca atunci când una nu mai constituie o prioritate, te poți muta pe cealaltă; nu trebuie să cazi și să ai nevoie de mult timp pentru a reveni pe linia de plutire.

– De ce ar trebui ca cineva să practice Ashihara-Karate?
–În primul rând pentru sănătate, disciplină, dezvoltarea personalității și, nu în ultimul rând, pentru încrederea pe care o capeți în propriile forțe practicând acest sport.

– Cum apreciați activitatea blogului AK MASTERS?
– Orice acțiune constructivă este binevenită în dezvoltarea unei organizații. Prin activitatea blogului aș dori ca postările și informațiile să fie prezentate cât mai clar, să nu lase loc de interpretări pentru cititori. În general, corectarea și „trasul de mânecă” sunt benefice, fiindcă de multe ori noi, în calitate de factori decizionali, poate avem impresia că variantele noastre sunt cele mai bune. Iar atunci vine cineva care vede lucrurile altfel! Eu cred că tu asta vrei să faci, să pui pe „masa” discuțiilor chestiuni care nouă ne-au scăpat sau că există și alte modalități de a rezolva problemele. Chiar dacă unii nu vor să recunoască și nu acceptă criticile, sunt totuși destui oameni în Ashihara-Karate capabili să înțeleagă și să evolueze.