DINCOLO DE TATAMI – MIHAI VĂTAFU: „PUN SUFLET ÎN ASHIHARA-KARATE! MĂ BUCURĂ FAPTUL CĂ OAMENII SE DEZVOLTĂ ȘI DATORITĂ SISTEMULUI PE CARE-L UTILIZEZ”

Mi-am încheiat vizita în municipiul Pitești purtând o discuție cu sensei Mihai Vătafu, cel care a reprezentat punctul de început în carierele sportive ale tuturor celorlalți trei interlocutori ai mei (Iulian Paraschiv aici, Tiberiu Tănase aici și Florin Neacșu aici). Are calitatea de „branch chief”, este fondator al clubului Ashihara Karate Pitești și posesor al centurii negre 2 Dan NIKO. Împreună cu Mihai și Silviu Sandu, am câștigat, în anul 2001, prima ediție a Campionatului Național de Kata Sincron (Sala Polivalentă, București), exersând numai de trei ori înainte de a păși pe suprafața de concurs. „Cred că de atunci nu s-a mai luat o notă atât de mare la această probă. Am avut multă «inimă»…”, își amintește cu bucurie antrenorul român.

Mihai face parte din generația artelor marțiale de la începutul anilor 1990. Manifestă nostalgie când rememorează acele vremuri: „Prima oară am intrat în contact cu un stil derivat din Shotokan, făcând antrenamente într-o sală insalubră, amenajată mai mult pentru Judo. Îmi doream foarte mult să fac karate, pentru «striking», deoarece într-o vacanță de vară, la țară, niște localnici s-au luat de fratele meu, iar eu nu prea am putut face nimic din cauza fricii. În primul an de liceu, am pornit la drum cu Cornel Manolache, la Bazinul Olimpic, și astfel am luat act de adevărata esență a sporturilor de contact. Am realizat că nu este vorba despre violență fizică, ci – în primul rând – despre educație și formare individuală; mă feream să provoc și să intru în conflicte. Țin minte că, împreună cu un prieten, mergeam zilnic la râu pentru a exersa. Întotdeauna primii colegi sunt cei care-ți rămân la inimă, poate și datorită faptului că eram mai «curați» dintr-un anumit punct de vedere și, poate, aveam caractere mai frumoase.”

„În prezent, eu nu mai fac Ashihara-Karate pentru avantaje financiare, ci pentru suflet, pentru a crea oameni. Am auzit «voci» care mi-au reproșat că nu mai am calitate din cauza lipsei motivației pecuniare, dar anul acesta, de exemplu, am avut trei sportivi în lotul național ce s-a deplasat în Kazakhstan, la campionatul mondial. Mă bucur când observ că elevii mei evoluează și își ating obiectivele pe planurile educațional și profesional, fiind ajutați de sistemul pe care-l promovez.”

Partenerul meu de conversație a făcut mult timp parte din Impression, dar la un moment dat a decis că se poate dezvolta mai bine pe cont propriu. „Colaborarea cu Petre (n.r. Bulmagă) nu mai mergea și aveam des neînțelegeri cu Iulian Paraschiv și Tiberiu Tănase. Simțeam că vorbeam în gol, astfel am ajuns la concluzia că, pentru mine, este mai bine separat. N-am ținut niciodată ranchiună, deși mi s-au creat numeroase probleme și am fost nevoit, timp de doi ani, să stau pe bară, clubul meu neputând fi afiliat la Federația Română de Arte Marțiale. În toată această perioadă a trebuit să-mi înscriu practicanții în competiții de Kyokushin pentru a le păstra interesul și a rămâne activi. Ulterior mi-am luat și acreditarea de «branch chief», din dorința de a nu mai depinde de cineva în ceea ce privește gradarea propriilor practicanți. Atunci era mult mai ușor să obții acest statut, acum impunându-se reguli pentru a îngreuna accesul tinerei generații la acest titlu”, a declarat instructorul. Există vreo animozitate între voi, cei care activați pe piața din Argeș, având în vedere trecutul comun și relațiile tensionate? „Eu n-am nimic cu nimeni, dar prefer să nu mă asociez cu persoane care nu mi se potrivesc. Toți sunt foști elevi de-ai mei… eu ar trebui să inițiez discuții?! În definitiv, fiecare cu drumul lui! Consider că este loc pentru toată lumea pe această nișă”, a precizat Mihai.

Foto: Facebook Mihai Vătafu

DE LA MAESTRU ÎN ASHIHARA-KARATE, LA ÎNCEPĂTOR ÎN BJJ
Interlocutorul meu și-a lărgit orizonturile și către Brazilian Jiu-Jitsu (BJJ), fiind posesorul centurii mov și făcând parte din clubul Rio Grappling România, entitate sportivă afiliată structurii întemeiate de Roberto Atalla (centură neagră 4 Dan), cu peste 70 de locații pe patru continente (Europa, America, Asia și Africa). „Simțeam nevoia de o schimbare. Când intram în săli, toți mă percepeau ca sensei, așa că am decis s-o iau de la zero. Keenan Cornelius, probabil cel mai mare luptător de BJJ din toate timpurile, spunea că acest sport reprezintă un mare pumn dat orgoliului, adăugând că oamenii cred că sunt foarte buni la lupta corp la corp, dar realitatea este cu totul alta. Pentru mine a fost ca o completare a cunoștințelor dobândite până la un anumit punct”, a afirmat sportivul piteștean. În fiecare an, el se deplasează la stagiul BJJ din Polonia, unde timp de o săptămână au loc sesiuni zilnice cu câte trei antrenamente și sunt asimilate procedee și tehnici noi.

„În Ashihara-Karate întâi trebuia să creștem și abia mai apoi să ne apucăm de modificarea regulamentelor și de aducerea îmbunătățirilor. În momentul în care ai categorii cu doar doi sau trei luptători, este clar că trebuie să evoluezi. Din punctul meu de vedere, la un campionat mondial ar trebui să fie minimum opt sportivi într-o categorie. Tocmai de aceea consider că, în prezent, sistemul «new style» nu este oportun. NIKO este o organizație mare, dar câte state sunt prezente la Mondiale? Să zicem că 20. Anul trecut, la Cupa României de BJJ, au fost 750 de sportivi din cinci sau șase țări; o reprezentare extraordinară având în vedere că BJJ a intrat recent pe piața națională, iar concursul s-a încheiat în 12 ore, nu în trei zile ca la Naționalele noastre de anul acesta.”

Având în vedere faptul că se află în contact atât cu NIKO (New International Karate Organization), cât și cu IBJJF (International Brazilian Jiu-Jitsu Federation), cum ar compara aceste două organizații mondiale? „Lucrurile sunt mult mai bine puse la punct în IBJJF decât în NIKO, deși amândouă sunt practic un… SRL (n.r. societate cu răspundere limitată). Cea mai importantă diferență constă în faptul că IBJJF este o entitate sportivă (pe când NIKO – nu), tocmai de aceea există reguli foarte clare de obținere a gradelor ori pentru arbitraj. De asemenea, au mereu loc discuții astfel încât regulamentul să fie logic, schimbările sunt votate în comisii, ci nu așa cum mi se lasă impresia că se întâmplă în NIKO, și anume dacă cineva vine cu o propunere, iar factorului decizional final îi place, atunci se pune în practică. IBJJF este atât de mare încât nu cred că ar avea nevoie de recunoașterea CIO (n.r. Comitetul Internațioanl Olimpic) pentru a deveni sport olimpic”, a menționat antrenorul.

Foto: Facebook Mihai Vătafu

BINELE GENERAL PRESUPUNE BINELE INDIVIDUAL
În tot acest context, ce este bine în Ashihara-Karate din zilele noastre? „Greu de spus, fiindcă sunt lucruri care funcționează până la un anumit punct. Sunt cluburi care-și văd de treaba lor, iar altele cărora le place bârfa”, a declarat interlocutorul meu. Atunci ce ar trebui îmbunătățit pentru a ne afla pe un drum pe care tu îl consideri normal? „Cred că pentru a răspunde la această întrebare se potrivește o vorbă a lui shihan Kim Andersen, și anume că dacă ne-am gândi la binele tuturor, atunci ar fi bine și pentru fiecare în parte. Consider că orgoliul exacerbat ar trebui domolit”, a precizat fondatorul clubului Ashihara Karate Pitești. Că tot ai exemplificat prin personalități, cum ai caracteriza implicarea lui Hidenori Ashihara în mișcarea națională? „Eu o văd ca fiind benefică, însă ar trebui mai mult, deoarece ar fi – în primul rând – utilă pentru evoluția NIKO, per ansamblu, și implicit pentru mine ca parte din această structură. Îmi doresc să fiu informat nu doar într-un cantonament din Danemarca, ci chiar la mine în țară. Totuși, apreciez ca fiind bună numirea lui sensei Nicolae Dascălu în calitate de area manager, pentru că, existând mulți «branch chief»-i în România, trebuie să existe un responsabil pentru fiecare în parte. Deși, această situație nu schimbă cu nimic comunicarea pe care o poate avea oricine cu kancho. Nu mi se pare că până acum s-ar fi făcut uz exagerat de funcție; la fiecare ședință departamentală au avut loc discuții constructive”, a adăugat instructorul.

SUFLET PENTRU ASHIHARA-KARATE
Pentru fiecare persoană cu care am discutat, Ashihara-Karate reprezintă altceva. Pentru sensei Mihai Vătafu ce înseamnă acest stil de arte marțiale? „Într-un cuvânt, suflet. Doat atât! Acest sport ajută la dezvoltarea armonioasă, deși nu este potrivit pentru toți. Când intră începători în sală, îi las să încerce câteva antrenamente, apoi decid împreună cu ei și părinții lor dacă suntem compatibili și putem continua, pentru că dacă forțezi lucrurile, e posibil ca cei mai mulți să nu mai dorească vreodată să îmbrace un karate-gi. Pentru mine, aspectul competițional este foarte important, fiindcă constituie singura oportunitate pe care o are un practicant să exerseze cu un partener ce se implică 100%. Șocul concursurilor îți arată nivelul la care te afli, altfel totul este precum înotul pe uscat”, a concluzionat antrenorul român.

„Blogul AK MASTERS este o inițiativă ce trebuia făcută, deoarece, în România, Ashihara-Karate nu înseamnă o singură opinie, iar restul neavând dreptul la libera exprimare. Nu este totul frumos, așa cum doresc câteva persoane ca lumea să perceapă lucrurile. Tocmai de aceea îți recomand să nu te oprești!”