DINCOLO DE TATAMI – IULIAN PARASCHIV: „ASHIHARA-KARATE NU TE FACE VIOLENT. CONȘTIENTIZÂND EFECTUL LOVITURILOR, ÎNCERCI SĂ EVIȚI SITUAȚIILE REALE DE CONFLICT”

„A fi om este lucru mare!”. Afirmația aparține lui sensei Iulian Paraschiv, centură neagră 1 Dan NIKO și fondatorul clubului Ato Tamashi. El a început practicarea artelor marțiale în anul 1998, iar primul dojo pe care l-a deschis a fost în orașul Curtea de Argeș, în 2005. „A fost destul de dificil atunci, din cauza distanței pe care trebuia s-o parcurg pentru a ajunge la antrenamente (n.r. aproximativ 40 km). În plus, pe timpul verii lucram doar cu 4-5 copii. Puteam să renunț, dar totuși pasiunea pentru Ashihara-Karate m-a făcut să continui și n-am ales greșit, deoarece acea primă grupă mi-a adus cele mai mari satisfacții în ceea ce privește rezultatele”, a declarat antrenorul. În prezent, activitatea clubului Ato Tamashi se desfășoară în trei locații, la cea din Curtea de Argeș adăugându-se alte două, în municipiul Pitești.

M-am întâlnit cu Iulian la o cafea, foarte de dimineață, în zona Pitești Sud. Eu eram puțin cam agitat, din cauza traficului (pierzând mult timp pe centura București, la Domnești) și a dorinței mele de a fi punctual. Nu prea mi-a ieșit de data aceasta cu punctualitatea, dar a fost înțelegător și, astfel, ne-am așezat la o discuție amicală despre Ashihara-Karate și evoluția lui în această lume a artelor marțiale. Clubul Ato Tamashi funcționează pe o piață în care mai sunt prezente alte trei entități sportive, și anume Impression (Tiberiu Tănase și Ana Balaș), FDJ (Florin Neacșu) și Ashihara-Karate Pitești (Mihai Vătafu). „Eu cred că este loc pentru toată lumea. Profesând în acest domeniu de atâția ani, oamenii de cele mai multe ori ajung la mine în sală datorită recomandărilor. Abordez lucrurile cu profesionalism, iar aceasta se poate observa în rezultatele pe care le au elevii mei; din 2004 și până acum, 20 de practicanți ai mei au ajuns la centura maro, iar mulți alții au obținut performanțe importante atât în cadrul concursurilor naționale, cât și în cele internaționale. În momentul în care ești om și-i tratezi pe ceilalți cu respect, atunci lumea rămâne lângă tine”, a afirmat instructorul român.

„Înființarea clubului a reprezentat o împlinire sufletească a mea (ato – artă și tamashi – suflet). Îmi era foarte bine în formula în care activam înainte și am în continuare o relație bună cu sensei Petrică Bulmagă, un om extraordinar și de la care am învățat multe, putându-se observa aceasta din colaborările pe care încă le am cu el. Pentru mine și elevii mei, Ato Tamashi constituie crearea unei identități și cred că acest aspect a contribuit la consolidarea imaginii noastre ca entitate sportivă în principal atunci când participăm în competiții.”

ak masters, dincolo de tatami, ashihara, ashihara karate, karate, iulian paraschiv, ato tamashi, ato tamashi pitesti, full-contact, sport
Foto: Facebook Iulian Paraschiv

Deși este fondatorul unui club sportiv, Iulian nu se gândește momentan să obțină certificarea de «branch chief». „Dacă ar fi să fac acest pas, s-ar întâmpla pentru că astfel impui mai multă autoritate și ești perceput altfel de către cei pe care-i ai în față. Momentan, nu consider ca fiind o necesitate, pentru că tot ce-mi doresc este să evoluez, iar când voi simți că trebuie, voi face demersuri în acest sens. Cred însă că examinarea propriilor elevi ar trebui făcută de altcineva, pentru ca aceștia să conștientizeze că acel grad pentru care sunt propuși reprezintă o chestiune importantă și trebuie abordată cu seriozitate. Statutul de antrenor presupune și o relație familială, ceea ce poate crea o stare mai relaxantă în anumite situații”, a precizat interlocutorul meu.

„Din punctul meu de vedere, viitorul stilului Ashihara-Karate este reprezentat de forma clasică, nu de «new style». Eu sunt pregătit să mă adaptez pentru noul regulament competițional, poate colaborând cu antrenori de Kickboxing sau box, dar în prezent n-am în sală practicanți doritori. Noua variantă cred că ar fi mai degrabă potrivită pentru categoria seniori, deoarece nu știu cum ar primi informația și în ce măsură ai putea lucra cu lovituri de pumni la nivelul capului în cazul unui copil de 10 ani, de exemplu. Copiii ar trebui protejați, cei majori putând decide singuri dacă încearcă sau nu o asemenea provocare. În general, omul cât trăiește învață; dacă suntem receptivi la nou, ne putem completa și – astfel – evoluăm.”

RESPECTUL AR TREBUI SĂ PRIMEZE
Există mult orgoliu în Ashihara-Karate. Eu până acum un an și jumătate, când am lansat proiectul AK MASTERS, n-am crezut că pot exista exagerări din te miri ce. În calitate de sportiv, mă concentram mai mult pe obiectivele mele și ajungeau în atenția mea destul de puține informații referitor la această caracteristică negativă a personalității individuale. Pentru mine lucrurile sunt foarte simple, fiindcă acest blog îmi oferă libertate totală, nemaifiind poate, în anumite împrejurări, constrâns. Dar oare Iulian cum percepe această lume în care-și desfășoară activitatea, deoarece el (la fel ca majoritatea) face parte dintr-o structură organizațională, iar acest statut vine la pachet atât cu beneficii, cât și cu obligații? „Pentru mine Ashihara-Karate reprezintă un mod de viață. În acest stil de arte marțiale am crescut și am fost «întărit». Mie mi-a oferit o viață frumoasă! A fi om este un lucru mare din toate punctele de vedere, începând de la ceea ce vorbești și până la ceea ce faci în fiecare zi. Respectul pentru ceilalți ar trebui întotdeauna să primeze. În primul rând, trebuie să ne acceptăm, ci nu să arătăm cu degetul sau să aruncăm cu noroi în oricine sau orice. Dacă fiecare ar fi mai preocupat de «părticica» în care-și desfășoară activitatea, fără a intra în zona bârfelor, cred că lucrurile ar merge cu adevărat bine.”

„Ashihara-Karate nu te învață să devii violent. Luptându-te în sală și căpătând dureri, atunci când ești pus într-o situație reală de conflict, conștientizând efectul pe care l-ar putea avea loviturile asupra unui potențial agresor, de cele mai multe ori încerci să eviți confruntarea fizică. Exemplele de indivizi care, după – să zicem – un an sau doi ani de practică a acestui stil de arte marțiale, devin agresivi, sunt izolate; dacă te dedici acestui sport o perioadă mult mai lungă de timp, vei dobândi capacitatea de autocontrol.”

ak masters, dincolo de tatami, ashihara, ashihara karate, karate, iulian paraschiv, ato tamashi, ato tamashi pitesti, full-contact, sport
Foto: Facebook Iulian Paraschiv

Și, totuși, ce este bun, în prezent, în Ashihara-Karate? „Am evoluat din anul 2000 încoace. Cred că cel mai important este faptul că a existat o constantă în ceea ce privește organizarea campionatelor naționale. Totodată, numărul de sportivi participanți în cadrul competițiilor a fost echilibrat, fără a exista o discrepanță majoră de la o ediție la alta, chiar dacă au fost situații când categoriile de concurs au fost adaptate”, a susținut fondatorul Ato Tamashi. Deci, înțeleg de la tine că există în continuare un interes al oamenilor pentru acest stil de arte marțiale? „Majoritatea practicanților sunt copii. Unii pășesc într-un dojo în cunoștință de cauză, au calități și se poate face treabă cu ei. Alții, pentru că au multă energie sau sunt supraponderali, iar părinții îi aduc pentru a face mișcare și a-i scoate din starea de lene pe care ți-o oferă în zilele noastre toate opțiunile sociale disponibile. Persoane cu vârste medii, însă, nu prea am în sală.” Cauza? „Cred că ține mai mult de mentalitate. Acum câțiva ani aveam o grupă specială și, la un moment dat, i-am invitat pe părinții copiilor să intre în formație. Mi-au răspuns că le este rușine! Sunt și excepții, precum Olguța Son, care s-a apucat de arte marțiale după vârsta de 30 de ani și de atunci vine la fiecare antrenament, punând suflet și pasiune în această activitate. De asemenea, aveam cândva un bărbat de origine americană, de 58 de ani, care a intrat în sala mea împreună cu soția și copilul”, a concluzionat Iulian Paraschiv.

„Blogul AK MASTERS reprezintă o inițiativă mișto. Îmi place ceea ce faci, iar dacă toată lumea ar fi receptivă, sigur ar observa partea bună a lucrurilor. Așa cum s-a întâmplat și în cazul meu, tu îți răpești o zi din timpul tău ca să contactezi diverse persoane, depui efort pentru a te deplasa la o locație anume, chiar poate la sute de kilometri de reședință, apoi aloci energie pentru redactarea și publicarea materialelor. Este de apreciat!”