DINCOLO DE TATAMI – ADRIAN VLĂSCEANU: „PRIN NOUL REGULAMENT COMPETIȚIONAL S-A ACOPERIT GOLULUI LIPSEI LOVITURILOR DE PUMN LA CAP, DAR CUM PREGĂTIM SPORTIVII PENTRU A FI COMPETITIVI?”

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, adrian vlasceanu, arte martiale, full-contact, tatami

M-am întâlnit cu Adrian Vlăsceanu la un centru wellness din apropierea Capitalei. De-a lungul timpului, conversațiile purtate cu el au luat de multe ori forme conceptuale. Mă așteptam și de această dată să fie la fel, mai ales că nu ne mai văzusem de o lungă perioadă de timp. El este una din persoanele care a susținut blogul acesta și a luat cunoștință de toate piedicile pe care le-a avut de la început și până în prezent. Dar cine este Adrian Vlăsceanu? Este din Oltenița, practică Ashihara-Karate din anul 2001, fiind posesorul centurii negre (gradul 1 Dan NIKO) și multiplu campion mondial și național, evidențiindu-se în special în probele de kata, tehnica fiind unul din punctele lui forte, după cum chiar el însuși susține. Așadar, am discutat cu fostul component al lotului național despre sport, nutriție, competiții, lideri, pasiuni, planuri de viitor, generații trecute și prezente, toate acestea având drept punct de legătură lumea artelor marțiale.

ak masters, ashihara, karate, adrian vlasceanu, ashihara karate, arte mariale, full-contact, tatami
Foto: Facebook Tusnadmarathon

De curând, Adi a participat la Tușnad Marathon (23 km). Acest tip de competiție este una dintre noile pasiuni ale lui, iar în perioada următoare intenționează să mai ia parte la evenimente similare, atât pe plan local, cât și internațional (precum cursa de peste 11.000 de trepte din Elveția). „În prezent urmez un curs de nutriție sportivă, iar asemenea concursuri mă ajută să experimentez practic noțiunile teoretice acumulate. În ziua premergătoare semi-maratonului am fost serviți cu o porție de paste cu brânză și smântână, o chestiune destul de greu de imaginat pentru principiile alimentației clasice. Dar, în definitiv, pentru efortul ce urma a fi depus, toți factorii nutritivi au contribuit la formarea glicogenului și transformați, ulterior, în sursă energetică. Atunci când faci sport intens, resursele de glicogen sunt consumate în totalitate, de aceea există pe traseul maratoanelor punctele de alimentare, de unde te poți energiza cu fructe sau apa cu electroliți”, a afirmat fostul component al lotului național.

 

ÎNAINTE DE A CONSUMA «GAINER»-E, OPTEAZĂ PENTRU O ALIMENTAȚIE ADECVATĂ
Deși în Ashihara-Karate ne place să credem că facem sport de performanță, foarte puțini practicanți depășesc statutul de amatori. Uneori grupele de karatiști n-au parte nici măcar de un antrenor competent, darămite de un nutriționist care să fie direct interesat să optimizeze alimentația în vederea obținerii unor rezultate cât mai bune. Tocmai de aceea, numeroși sportivi înțeleg prin nutriție sportivă în mare parte shake-uri proteice și multă carne. Adrian a punctat foarte bine următoarele: „Interesant este că «proteina-etalon» este cea din ou, care are un raport optim al aminoacizilor; o omletă, de exemplu, poate fi mai benefică decât toate opțiunile enumerate de tine anterior. În ceea ce privește aminoacizii, trebuie să ai grijă la tipologia lor, cei mai buni fiind obținuți prin fermentație. De curând, în cadrul cursului pe care-l urmez, am parcurs modulul de nutriție sportivă cu un campion la culturism. Te-ai fi așteptat ca acesta să promoveze pastilele, pudrele… Dimpotrivă! El susține alimentația naturală, obținută din legume, fructe, pulberi, spirulină, turmeric și mix de shake-uri din astfel de ingrediente. Cunosc o persoană care și-a făcut abonament la o sală de fitness și a optat pentru un antrenor personal, însă rezultatele n-au mulțumit-o, mai ales că se afla la prima interacțiune cu sportul, ceea ce ar fi presupus progrese vizibile încă din primele trei luni. Antrenorul i-a recomandat administrarea de «gainer»-e, dar cred că cel mai bun sfat ar fi fost să opteze pentru un program specific de alimentație”.

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, adrian vlasceanu, arte martiale, full-contact
Foto: Facebook Therme Bucuresti

LIDERUL CREȘTE OAMENI. MANAGERUL DOAR SE FOLOSEȘTE DE EI
Cum am spus-o și cu alte ocazii, stilul Ashihara-Karate din România are o mare problemă în ceea ce privește păstrarea în rândul sportivilor activi a practicanților care ajung la vârsta majoratului, iar celor retrași le este dificil să se integreze în structurile organizaționale. Există sportivi extraordinari care pur și simplu nu mai fac deloc antrenamente! De ce oare acești oameni nu-și mai doresc să meargă mai departe? Interlocutorul meu crede că din cauza lipsei calității de lideri a actualilor factori de decizie ai mișcării naționale. Iar noi, cei cărora ni se reproșează lipsa implicării, nu găsim argumente suficiente pentru a face următorul pas, mai ales că observăm reacțiile din spațiul public referitor la niște idei reformatoare pe care le lansăm. Același Adrian Vlăsceanu: „Consider că dacă remarci anumiți sportivi care dau randament, ar trebui să-i stimulezi, să diversifici și să lărgești metodologia de antrenament pentru a-i ține motivați”.

„Dacă aș vrea să fac performanță sportivă, mai degrabă aș prefera să mă antrenez cu un campion decât cu cineva care n-a excelat cu nimic din această perspectivă, chiar dacă acesta din urmă ar profesa de mai mult timp în branșă”

Totodată, cred că vine o vreme când trebuie să-ți iei viața în propriile mâini, iar Ashihara-Karate nu-ți oferă nicio perspectivă. Sunt de părere că acești așa-numiți lideri ar trebui să-și asume rolul pe care-l are un „business angel” în antreprenoriat. Să presupunem că există într-un an trei indivizi care doresc să devină branch-i… ar fi nevoie de un îndrumător, să-i învețe ce presupune acest statut, cum se poate închiria o sală de sport, cum funcționează organigrama departamentală și să vorbească liber din experiența proprie. Dar de cele mai multe ori sunt evitate răspunsurile la asemenea întrebări. Dacă dorești să cunoști aspectele financiare (finanțare, sponsorizare, repartizare bugetară ș.a.), deja lupți cu morile de vânt. „Atunci nu rămâne decât să-ți asumi responsabilitate de a pierde din elevi. Când ai în sală sportivi reprezentativi, trebuie să te raportezi la ei ca aducând un plus de imagine clubului din care fac parte. De aceea sunt de părere că persoanele responsabile de mișcarea Ashihara-Karate n-au statut de lideri; în ultimă instanță sunt simpli manageri. Liderul crește oameni, pe când managerul se folosește de ei pentru a-și atinge obiective. Dacă ar fi altruiști și i-ar susține pe aceștia să-și formeze cluburi autonome, atunci mulți dintre cei care în momentul de față sunt antrenori ar avea de pierdut. Eu, de exemplu, când doresc să fac performanță și mă uit pe Curriculum Vitae al unui instructor și observ un palmares sportiv consistent, cu siguranță aș opta mai degrabă pentru a mă înscrie la cursurile lui decât ale unuia care poate e mai demult în branșă, dar n-a excelat cu nimic din această perspectivă”, a precizat sportivul român.

”În prezent, sălile nu mai sunt la fel de pline ca odinioară, când tu – în calitate de instructor – îți permiteai să recomanzi celor mai puțin talentați să urmeze alt sport. Acum s-a ajuns în situația în care ții cu dinții de oricine îți intră în dojo. Sunt sportivi care câștigă campionate naționale și nu sunt incluși în lotul național!!! Acordă-le o șansă, plătește-le tot dacă e cazul, deoarece aceștia simt că este momentul lor și riști să-i pierzi pe viitor. În schimb, sunt incluși în lot practicanți care n-au confirmat, iar aceste lucruri se observă. Și uite așa toți cei cu potențial posibil tind să opteze pentru sporturi mai atractive!”

LA ÎNCEPUTURI ANALIZAM VIDEO ASHIHARA ȘI NE MIRAM CĂ PROTAGONIȘTII FĂCEAU ȘPAGATUL
Dar începuturile cu siguranță au fost altfel. Cea mai bună generație de sportivi pe care a avut-o Oltenița a trecut și prin mâinile lui Adi. „Probabil, dacă la momentul când sensei Marcel Paraschiv a fost plecat nu mi-aș fi asumat responsabilitatea de a ține grupa, totul s-ar fi destrămat. Pe vremea aceea nimeni nu avea experiență! Ca să fii un sportiv foarte bun în kumite, trebuie să ai un instructor specializat, iar în cazul nostru s-a resimțit această lipsă. Tocmai de aceea, personal m-am dezvoltat mai mult pe tehnică (kata). Fiind plecat la un moment dat în Cipru, m-am antrenat pe Kickboxing, de unde am «furat» anumite modele de practică. Iar acestea ne-au ajutat să ieșim din sfera lovești mae-geri în perniță și o întorci pentru mawashi-geri ș.a.m.d. Îmi amintesc cum într-o vară am pus în aplicare noile «descoperiri» cu Cristina (Toader) și Marina (Paraschiv), iar rezultatele s-au văzut rapid, amândouă ieșind campioane naționale și, dacă-mi aduc bine aminte, urcând chiar pe podium într-un concurs internațional. N-aș putea spune cât de mare a fost aportul meu la reușitele lor, însă pot zice cu certitudine că înainte erau foarte rigide și statice”, a declarat fostul component al lotului național.

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, adrian vlasceanu, arte martiale, full-contact, tatami
Foto: Facebook Adrian Vlăsceanu

Să înțeleg că toată generația aceea extraordinară este rezultatul experiențelor sportive acumulate? Același Adrian: „În mare parte, da. Hai să-ți dau un exemplu: atunci când m-am remarcat eu ca sportiv (anii 2002-2003), noi încă făceam analiză video și ne minunam cum protagoniștii puteau face șpagatul sau cum puteau lovi mawashi-geri atât de «curat»! Acum, din păcate, sursa video nu se mai folosește, deși ai două referințe: materialele vechi (ale lui Hideyuki Ashihara) și noi (ale lui Hidenori Ashihara). Din punct de vedere calitativ, ce s-a scos în anii 1980 este superior. La filmările recente nu se găsește mai nimic nou, doar o pivotare, o armare, dar e prea puțin pentru a considera inovativ. Acum 10-13 ani, când comunicam cu Hoosain Narker, am aflat că primul Kancho lucra la kata cu arme, de autoapărare și încă unul circular, pe care-l făceai într-un cerc cu un diamentru de opt metri parcă, având ca scop pregătirea pentru lupta îngrădită”.

NOUL REGULAMENT COMPETIȚIONAL ESTE BINEVENIT, DAR NU REPREZINTĂ O INOVAȚIE
Surprinzător este faptul că toată dezvoltarea internațională din prezent a NIKO funcționează pe niște baze arhaice. ”Iau parte acum la niște antrenamente de Kickboxing și MMA și observ că din ce în ce mai mulți copii sunt atrași de aceste stiluri de arte marțiale. Ashihara-Karate are o mare lipsă din acest punct de vedere: n-are luptă la sol”, remarcă bine sportivul român. Dar noul regulament competițional nu vine oarecum să umple această gaură? ”Deși nu este o inovație, eu zic că e binevenită, dar obligatoriu trebuie o pregătire inspirată din Kickboxing. Din punctul meu de vedere, tot ce s-a făcut a fost numai să se extindă regulamentul pentru că există un mare reproș, și anume lumea percepe karate ca sport fără lovituri de pumn la nivelul capului. Dacă tot adaugi această inovație, ce faci tu, în calitate de for internațional Ashihara-Karate, pentru a pregăti competitorii din acest moment?”, se întreabă partenerul meu de discuție.

„În Ashihara-Karate mai mult se lovește pe reacție, avem o atitudine defensivă, de cele mai multe ori blochezi și duci la sol, iar reglarea distanței este deficitară”

Eu am observat că noul stil nu prea este promovat; ponderea în rețelele sociale înclină tot spre varianta clasică. Doar cu atât să ne mulțumim: faci un regulamet și lași oarecum totul la voia întâmplării? Așa cum chiar Adi a remarcat, noul regulament ar trebui să fie susținut prin seminarii, deoarece altfel există posibilitatea de a nu rezista în timp. ”Și riști să ai parte de niște meciuri dezastroase, deoarece mulți sportivi nu știu să se controleze, nu știu să blocheze loviturile la cap, nu știu să facă eschive (din umăr, din cap)… Se zice că nu este atât de important să lovești cu pumnul la nivelul feței, deoarece dacă-ți dezvolți rezistența corpului, ulterior te poți concentra mai ușor pe apărarea nivelului superior. Dar în Kickboxing lucrurile stau puțin altfel. De asemenea, este necesar să faci antrenamente în care să conștientizezi că vei fi lovit la cap ori specifice pentru eschive și contraatac. În Ashihara-Karate mai mult se lovește pe reacție, avem o atitudine defensivă, de cele mai multe ori blochezi și duci la sol, iar reglarea distanței este deficitară. Totodată, ar trebui să analizăm metodologia din Judo, pentru mine acest sport reprezentând un model de control al adversarului luând în calcul cele mai mici detalii (pârghii, prize, ridicări și aruncări). Acesta poate fi comparat cu un joc de șah complet, pentru că este extraordinar cum, în competiții, se lucrează pentru crearea celei mai mici oportunități de a puncta, mai ales prin antrenamente pentru contraatac”, a concluzionat Adrian Vlăsceanu.

„În Ashihara-Karate, toată performanța sportivă este pe cheltuiala proprie. În competiții nu ți se dă decât o cupă din plastic, care poate funcționa la nivel motivațional până la un anumit punct. Dă-i sportivului echipament, fă-i un abonament la o sală, oferă-i voucher-e pentru masaj de recuperare, trimite-l la cursuri… Ajută-l altfel!”