CUM FACI O SALATĂ DE BOEUF CU INGREDIENTE ASHIHARA-KARATE? FORȚEZI INTRODUCEREA UNUI NOU REGULAMENT COMPETIȚIONAL

ak masters, ashihara, karate, ashihara karate, arte martiale, salata de boeuf, full-contact, niko, new international karate organization, regulament, campionat mondial
Foto: Pixabay

S-a încheiat a VI-a ediția a Campionatului Mondial NIKO Ashihara-Karate. Din păcate, o manifestare sportivă greu accesibilă pasionaților din România și foarte „săracă” în transmisii live (de calitate) sau materiale video. Înainte de toate, felicit delegația țării noastre pentru clasarea pe locul al doilea în clasamentul pe națiuni (performanță care a depășit așteptările optimiste de dinainte de începerea competiției ale lui Petrică Bulmagă, președinte al departamentului Ashihara-Karate din cadrul Federației Române de Arte Marțiale, după cum a declarat aici) și, în special, pe sportivii noștri pentru efortul depus pentru a fi prezenți în Kazakhstan. În cele ce urmează, mă voi concentra pe varianta de kumite „new style”, atât cât am putut trage concluzii având în vedere circumstanțele mai sus menționate.

Eu cred că nu se potrivește deloc regulamentul „new style” cu stilul Ashihara-Karate. Sau nu în forma aceasta! Regulile sunt în mare parte la fel ca în cazul variantei clasice, doar că există permisiunea de a se lovi cu pumnii la nivelul capului. Nicio inovație din acest punct de vedere, ci doar o repoziționare față de cum eram obișnuiți până acum, dar care – totuși – parcă nu face parte din „peisaj”. Din discuțiile pe care le-am avut de-a lungul timpului cu diverse personalități autohtone ale Ashihara-Karate (precum Alexander Babia aici sau Lucian Popa aici), se consideră că varianta nouă competițională reprezintă pasul logic următor în dezvoltarea organizației internaționale și că, astfel, ne apropiem mai mult de lupta reală, mai ales că stilul a fost conceput complet, cu tehnici de brațe și picioare la orice nivel al trupului uman… Poate mai aproape de conflictele din stradă, nu de forma sportivă! Însă dacă scopul este acesta, atunci NIKO Ashihara-Karate se află pe un drum bun!

Personal, prin intermediul variantei „new style” îmi doresc să se observe esența Ashihara-Karate în ceea ce privește principiile constituente ale stilului de arte marțiale. Chiar dacă vorbim despre un sport full-contact, spectaculozitatea nu rezultă numai din numărul de knockouturi care, să fim serioși, de la un anumit nivel, se întâmplă rar. Revenind la subiectul principal al acestei postări, eu am observat următoarele:

• lovituri de pumni date cu înverșunare la nivelul capului; spre deloc în zonele abdomenului sau ficatului;
• cele mai multe tehnici de picior au fost „gedan”, la nivelul superior sportivii n-au mai fost atât de tentați a lovi atâta timp cât le-a fost mai la îndemână să utilizeze pumnii;
• „sabaki” inexistent, prize doar pentru potolirea elanului adversarului, iar singurele opțiuni de proiectare au fost, se pare, secerările de picioare, situație întâlnită chiar și la sportivi foarte experimentați, capabili să implementeze în luptă multe procedee tehnice;
• ne lăudăm cu cele patru cadrane, dar se pare că practicanții nu stăpânesc nici măcar o simplă eschivă din corp pentru a evita loviturile de pumni la nivelul capului;
• majoritatea loviturilor de pumni la nivelul capului au fost încasate din plin, garda nefiind deloc adaptată condițiilor de luptă;
• casca mi-a creat impresia că a reprezentat un fel de platoșă a capului, mergându-se pe principiul că dacă pot duce loviturile, nu trebuie să depun efort pentru a mă apăra.

Ashihara-Karate este un stil de arte marțiale foarte spectaculos, deoarece – prin imposibilitatea de a lovi cu pumnii la față – practicantul se află în situația de a gândi, de a observa punctele slabe ale adversarului și de a profita de ele. Strategiile de luptă trebuie adaptate de la un oponent la altul și totul într-un perioadă foarte scurtă de timp (3 minute). Din ce am observat, includerea loviturilor de pumni la nivelul capului cred că formează o barieră psihologică și, astfel, nimeni nu mai gândește, ci doar acționează mecanic, instinctual. De asemenea, este plăcut să vezi alternarea loviturilor joase cu cele înalte, a tehnicilor de brațe cu cele de picioare, a luptei față-n față cu cea laterală, a ofensivei cu defensiva și a schimbărilor continue și rapide de ritm. Din punctul meu de vedere, momentan, în „new style” toate acestea aproape lipsesc cu desăvârșire și continuarea în această direcție poate constitui o pierdere de identitate sau, mai rău, cum crede Andrey Levandin, dispariția Ashihara-Karate ca stil de arte marțiale independent (click aici). Poate, totuși, ar fi de analizat o revenire la bază (așa cum Yuri Egorov susținea aici) și o distanțare de goana aceasta nebună după performanță cu orice preț, concretizată printre altele de împărțirea sportivilor în numeroase categorii de concurs, cu reprezentativitate insuficientă.

Toate aceste argumente mă fac să concluzionez că varianta „new style” a organizației mondiale NIKO, sub egida căreia activează majoritatea cluburilor sportive din România, nu este benefică pentru Ashihara-Karate. Sau, repet, nu în varianta aceasta! Munca de zeci de ani depusă de Hideyuki Ashihara poate fi periclitată de o abordare greșită. În plus, nimeni nu știe care ar fi direcția de urmat în pregătirea competițională, ci pendulăm între o variantă consolidată (clasică) și una incipientă (chipurile, reformatoare); un fel de salată de boeuf în care mai introducem ceva într-un an, mai scoatem ceva ediția următoare, dar în esență poți identifica produsul chiar dacă variantele de preparare sunt multiple. Din punctul meu de vedere, regulamentul „new style” se depărtează de percepția mea în ceea ce privește faptul că Ashihara-Karate ar putea reprezenta o alternativă hibridă foarte bună și eficientă de a face sport, după cum am relatat aici.