ATENȚIE: LABIRINTURI MINCINOASE!!!

Ești copil. Ajungi într-o sală de karate împins de la spate de către părinți. Nu înțelegi mare lucru, deși – atunci când ești întrebat – zici că-ți place. Cel mai mult apreciezi momentele de dinainte de începerea antrenamentelor, când te joci cu colegii, închegând astfel prietenii pe viață.

Timpul trece! Încet-încet schimbi centurile, iar acest sport te atrage tot mai mult. Devii mai ambițios! Antrenorul te laudă, lumea te dă exemplu, orgoliul fiindu-ți hrănit până la punctul când se contopește atât de mult cu noua persoană care devii încât uiți complet de acel copil timid ce a intrat întâia oară, în urmă cu doar câțiva ani, într-o sală de karate.

Vine momentul primei participări la un campionat. Câștigi! Crezi că te afli pe drumul cel bun, însă ești la fel de firav precum trestia în bătaia vântului. Continui să evoluezi… până cunoști eșecul. Te cuprinde gândul renunțării! Acum, drumul de acasă până la sală și înapoi ți se pare lung și obositor. Flacăra de campion nu ți se mai aprinde în privire. Tot ce ți se părea extraordinar nu cu mult timp în urmă, acum te plictisește. Renunțarea pare a fi singura soluție! Totuși, mergi înainte, mai mult obligat decât de bunăvoie.

La un moment dat se formează o grupă premium, cu cei mai buni sportivi ai clubului. Ești selectat! Astfel renaște în tine atitudinea de odinioară, iar ideea că ești considerat ca făcând parte din elită îți hrănește puternic orgoliul. În timpul antrenamentelor te diferențiezi de restul. Ești aproape senior, din ce în ce mai puternic și rapid. Toate acestea te impun ca lider prin puterea transpirației.

În cele din urmă renunți la a mai face parte din această grupă. Alegi propria cale. Îți formezi o grupă cu care te antrenezi cot la cot. Iar rezultatele sunt peste așteptări, ceea ce te face să conștientizezi că acesta este cu adevărat drumul tău, aparținându-ți în totalitate. Privind înapoi, ești conștient că ai fost plimbat printr-un labirint, cu promisiunea neconcretizată că vei ajunge la destinație.

Succesele senioratului se adună. Poate nu ești la fel de talentat precum concurența, dar ai determinare, repeți continuu până când memoria mișcărilor se contopește în propria persoană. Îți stabilești metodologii stricte de antrenament în funcție de competițiile următoare. Uneori eșuezi, însă te autoanalizezi și te reinventezi continuu. Iar în cele din urmă anumite vise se îndeplinesc. Și, cel mai important, tu ți le îndeplinești! Chiar dacă asta înseamnă că trebuie să fii atât de perseverent și să speri că poți deveni un sportiv complet până la ultima participare competițională. Apogeul poate fi atins oricând!