#MOTIVAȚIONAL: ASHIHARA-KARATE, SPORTUL PRIN CARE ADULȚII PUN PRESIUNE PE COPII ȘI ADOLESCENȚI

ak masters, ashihara, ashihara karate, karate, sport, motivational, lifestyle
Foto: Pixabay

Mulți cred că dacă vor câștiga, vor evolua. Și mai mulți nici măcar nu știu ce înseamnă a câștiga. Să fie oare o medalie? Să fie oare un titlu special, care chipurile te diferențiază de toți ceilalți sportivi înscriși într-o competiție? Să fie oare despre palmares? Dincolo de orice slavă deșartă trebuie să ne gândim la ce învățăm din Ashihara-Karate: orgoliu versus echilibru, răzvrătire versus înțelegere, superficialitate versus profunzime, drum greșit versus viață…

Multe persoane pe care le-am intervievat au argumentat motivele pentru care cineva ar trebui să practice Ashihara-Karate. Eu, în schimb, voi generaliza și mă voi raporta la întregul domeniu al artelor marțiale asiatice, evidențiind lucrurile de care ar trebui să ne ferim atunci când intrăm într-o sală de karate. Pentru că, în definitiv, principiile filosofice sunt cam aceleași, diferă doar abordările metodologice.

Fiecare popor are o cultură specifică, iar nouă – românilor – nu ni se potrivesc „împrumuturile” orientale, pentru că nu ne identificăm cu ele. Sunt indivizi care cred că dacă fac exerciții de concentrare și meditație dau dovadă de elevație spirituală, când de fapt nu fac decât să-și întineze sufletul. Cultura asieană este egoistă și îngustă în percepții! Pot exemplifica această afirmație prin faptul că toți liderii cu care am interacționat în activitatea blogului, având origini orientale, au stabilit limite comunicaționale încă de la început și acolo au rămas. Nu fac pași înainte, ci dimpotrivă! Dacă sunteți atenți, această situație se poate observa chiar printre oamenii care antrenează și au mai multă apropiere de… Japonia, să zicem. Ospitalitatea românească pălește complet când, în loc de mici cu muștar și cartofi prăjiți acoperiți de mujdei, mâncăm sushi cu „chopsticks”-uri. Chipurile, depășirea condiției!!!

Recomand să nu mai priviți stilurile pe care le practicați ca arte marțiale, ci ca sport, exact precum fitness, aerobic ș.a.m.d. Sport cu elemente specifice ce-l diferențiază de alte modalități de a face mișcare. Fiindcă scopul este să avem o viață activă cu toate beneficiile în ceea ce privește sănătatea, ci nu să devenim violenți în societate. Pentru că dacă devenim agresivi social riscăm marginalizarea, dacă nu chiar cel mai de preț lucru pe care-l avem, și anume libertatea. S-ar merita?

Competițiile sunt bune atâta timp cât sunt percepute ca probe sportive, pentru că – momentan – practicanții sporturilor full-contact n-au niciun beneficiu real, din cauza lipsei rentei viagere pe care o conferă podiumul Jocurilor Olimpice. Așadar, durere musculară și accidentări doar pentru… orgoliul propriu. Iar acesta este un alt aspect la care oricine practică stiluri de arte marțiale ar trebui să se gândească. Am fost și eu în situația multora dintre voi; m-am dedicat concursurilor de Ashihara-Karate și făceam în fiecare an un scop suprem din a le câștiga. Dar la final am câștigat un ego exagerat, care se excita psihologic doar când aplica sau primea violență fizică, nefiindu-i frică de conflicte și, de multe ori, căutându-le. Și așteptând ocazii de a se răzbuna ori de câte ori eșua sau considera că a fost nedreptățit.

Tocmai de aceea susțin să facem sport. Sport cu tehnici și procedee de Ashihara-Karate. Să mergem la sală de două sau trei ori pe săptămână și să avem grijă la alimentație. Să ne odihnim și să nu pierdem nopțile. Să renunțăm la stres și să punem mai mult accent pe lucrurile importante din viețile noastre, precum persoanele dragi. Să fim buni cu oamenii, să comunicăm cu ei și să-i ajutăm când putem. Fără animozități. Să schimbăm centurile nu neapărat pentru că am evoluat din punct de vedere al formei sportive, cât mai mult în ceea ce privește maturitatea psihologică. Poate chiar să participăm la concursuri, dar la fel cum luăm startul la maratoanele urbane, nu cu gândul de a le câștiga și fără a ne fi teamă să renunțăm în cazul în care nu mai putem. Probabil vom fi judecați, dar noi înșine suntem singurii care ne cunoaștem cu adevărat limitele; iar dacă azi am spus cu o vorbă bună mai mult decât ieri sau am făcut cu o genuflexiune mai mult ca data trecută, înseamnă că putem fi mulțumiți și să ignorăm bârfele. Dumnezeu ne-a oferit în dar viața, iar noi avem obligația de a ne îngriji de ea, nu de a o batjocori.

Cu siguranță sunt persoane care nu vor fi de acord cu abordarea mea, dar le invit să facă o analiză comparativă între numărul de practicanți adulți (familiști sau aflați la bătrânețe) care există într-un dojo de Ashihara-Karate și cel dintr-o sală de fitness sau de la antrenamente de grup. Astfel se observă cel mai bine că acest stil de arte marțiale nu este adaptat necesității sociale individuale. Este un sport pentru copii și adolescenți, pe care adulții pun presiune competițională și financiară în fiecare an. Nimic mai mult!